miercuri, 18 noiembrie 2015

ALTE LECTII INVATATE

1.  Ferește-te de omul care nu-i niciodată vinovat! Lucrurile vor merge rău, inevitabil, fara doar si poate, inclusiv in relația pe care ati cladit-o voi odata. Si-atunci el va cauta, CA DE FIECARE DATA, vinovatul in alta parte si, ce sa vezi… in spatele tau sta vina toata. Nu te amagi ca n-are cum sa nege ce s-a intamplat in realitate. O va face!!!

2. Nu te resemna niciodata! FOARTE PUTINI DINTRE NOI LUPTA PANA LA CAPAT. Indiferent de natura situatiei in care te gasesti vreodata, indiferent de alte rezultate, arata-ti tie ca se poate! INVINGATORII nu se dau la o parte! Priveste–n jurul tau, la om, la ceea ce el face! Pentru ai lui si pentru altii. Asta e partea cea mai importanta. Multi dau din gura c-au facut, ca vor face, dar…adevarul se bazeaza doar prin fapte.

3. Fa lucruri care sa te liniștească, care sa te încarce cu pozitivitate. Luptele nu o vor face. Du-le doar pe cele cu adevarat necesare. Luptele te întăresc dar te si inraiesc totodata. Pana si cei pentru care ai luptat vor neglija aceasta realitate si te vor regasi cu mai putina placere pentru ca vei deveni, fara sa intenționezi, mai dur, mai contondent, mai intolerant...mai sigur pe opiniile tale. Luptele te epuizează. Iar noi, toti, cautam oameni a caror prezenta ne relaxează. 

4.  Nu exista om, nu sfant, care sa fie mereu bun. Cine pare ca nu se manifesta niciodata, ca poate trece fara resentimente peste toate, se ascunde bine in realitate. Isi varsa supararea cand nu esti de fata. Nu ca te enervezi conteaza, ci cum iti manifesti aceasta tensiune acumulata.  

5.  Fa aliante, parteneriate, cu cine te intelege sau macar incearca. Cu cine are o viziune asemanatoare despre viata. Cu cei langa care gasesti libertatea de a te exprima in modul in care-ti place, cu cei cu care razi si fara motive reale, cu cei langa care nu simti ca linistea e extrem de apăsătoare.

#practicadeviata
VA URMA...

vineri, 13 noiembrie 2015

LECTII INVATATE

1.       Oamenii nu te apreciaza dupa ceea ce faci pentru ei, ci isi setează scara de valori dupa propriile lor fapte. Fiecare considera mai important ceea ce face el, asa ca, daca vrei sa nu te simti neînsemnat ori chiar abandonat, fa lucruri care stii ca pot fi intelese de ceilalti ori fa ce vrei dar nu mai astepta sa inteleaga altii ceea ce ei nu au printre obiceiurile asumate.

2.       Nu permite cuiva ceea ce el nu ti-ar permite niciodata. Azi nu te deranjeaza dar va veni o zi cand o va face. Intotdeauna lucrurile evolueaza, escaladează. Azi un cuvant, maine o fapta. Azi taci iar maine, cand spui ceva, ceilalti vor fi nedumeriți iar tu vei fi catalogat- pretențios, certăreț, imposibil...si daca nu iti vei "reveni" si nu-i vei lasa sa spuna ce vor, vei fi usor, usor, evitat. Abandonat, daca se poate.

3.  Nu te transforma in puntea de legatura dintre doua persoane. In familie e singura situatie exceptionala. In rest, daca doi oameni vor sa vorbeasca, sa o faca. Daca nu, pierderile si le asuma fiecare. O astfel de situatie te va extenua, te va transforma in responsabilul de serviciu pentru ceva care nu te vizeaza si, in final, daca cei doi nu sunt compatibili, asa vor fi, indiferent de toate eforturile tale. Nu te lasa afectat de situatii in care nu esti direct implicat. Viata ti le va da pe ale tale si trebuie sa ai puterea necesara sa le duci cu bine pana la capat. Empatizează dar intelege ca nu trebuie nici sa ai solutiile pentru toate, nici sa pui mereu umarul la rezolvare.

4.      Oricine ISI CUNOASTE VALOAREA nu își dorește un prieten umil, care nu deranjează si apreciază un prieten curajos, căruia sa nu-i fie frica sa o mai dea si-n bara .Oricine te prețuiește nu te va judeca după o întrebare idioata!

5.     Profesorul isi asculta elevul pe care il vede capabil sa-nteleaga, sa il depaseasca sau macar sa reuseasca o oarecare performanta. Cu alte cuvinte: nu crede in respectul unuia care nu te asculta sau nu e interesat de ce iti place. Care nu da nici o sansa opiniilor tale. Nu crede in respectul unuia care nu isi inchipuie ca poate ai putea si tu sa il inveti cate ceva, vreodata.

#‎practicadeviata

VA URMA...

miercuri, 4 noiembrie 2015

AM FACUT PREA PUTIN CA SA SPUN MAI MULT

Zilele astea am amutit. Dupa ce s-a intamplat in ‪#‎colectiv‬ n-am mai gasit nimic de zis.
Nici macar la cine e vinovat nu m-am gandit. Doar cum alergau acei tineri, doar la parintii, doar la cei care se zbat sa traiasca... Nimic nu le alina durerea. Nimeni nu poate face pentru ei, pentru durerea asta, nimic. Singuri si-o duc si o vor cara cu ei in mormant.
Au trecut cateva zile si tot citind ce gandim, noi, romanii de rand, ma ingrozesc si refuz sa accept ca asa arata societatea in care traim. Permanent ne trezim si nu realizam ca in rest dormim. Iar cand ne trezim incepem sa ne jignim. Mereu e cu “ jos…!” ori cu “ dobitocii care-i sustin”. Niciodata nu e exact despre ce s-a intamplat acum, de ne-am trezit, niciodata nu vrem cu pasi mici si neintrerupti ci doar sa cada aia de sus dupa care iar dormim dus.
Niciodata nu ne pregatim sa avem ceva bun de pus in locul alora pe care-i hulim si intotdeauna se gaseste unul care a stat si s-a odihnit si care, profita de furia noastra si se cocoata in varf. Noi, iar ne amagim c-am invins si ca, fiind putin obositi, doar atipim dar vom continua sa ii urmarim. 
Am avut momente cand am crezut ca nu fac parte dintr-o generatie prea grozava…care Viseaza. Doamne dar cat de mult viseaza! Asta ma face sa cred uneori ca e o generatie care nu vrea sa stea treaza.
Nu vreau sa cred ca fac parte dintr-o generatie ratata. 
De asta ma intreb, va intreb: 
Avem o solutie reala??? 
Stim de ce iesim in strada??? 
Ce vrem ??? 
Cum arata ala care sa ne conduca pentru a iesi din aceasta bezna care ne omoara???
Candva credeam ca raspunsurile la aceste intrebari nu conteaza si ma implicam in schimbare. Apoi, am inteles, de fiecare data, ca fara raspunsurile astea schimbarea nu va fi niciodata reala ci, doar o rocada, intre niste politicieni care alearga dupa ciolane si care in rest se imbratiseaza si se distreaza impreuna la chiolhane. 
M-am saturat sa imi jignesc singura inteligenta! 
M-am saturat si sa ma includ cu toti in aceeasi oala!
M-am saturat si sa primesc lectii de la cei care cred ca viata tuturor romanilor e ca a celor de la capitala!
Zilele astea mi s-a parut ca traim in lumi care nu au nici o treaba.
Eu traiesc in Romania in care văd gunoaie pe stradă, masini care opresc exact unde stapanii lor au treaba fara sa respecte nici o regula de circulatie, in care nu poti dormi noaptea acasa din cauza zgomotului de la crasme ori a tipetelor celor care le viziteaza, in care majoriotatea asteapta sa mearga acasa si foarte rar e cate unul preocupat de calitatea muncii pe care o face, in care oameni maturi consumă alcool si fumeaza ori isi adrezeaza cuvinte murdare în fața copiilor pe care ii formeaza…
Eu traiesc in Romania in care oamenii asteapta pontul si sansa aia unica dintr-o viata, in care se poate trai mai bine daca nu ai demnitate si daca nu ai limite pana la care sa induri umilinta celor care te amagesc ca iti dau de mancare, in care nu recunoastem ca trebuie sa ne schimbam fiecare, in care unii nu-si recunosc limitele iar altii isi pun limite imaginare.
Eu traiesc in Romania in care oamenii se invidiaza, in care dusmania primeaza, in care timpul acordat pentru a analiza viata altora e mult mai mare decat cel alocat unei analize si imbunatatiri a existentei personale, in care amantlacurile sunt dovada ca stii sa te descurci in viata.
Eu traiesc in Romania in care oamenii nu se spala dar se plimba in “bemwuri sau “mertane”, in care oamenii primesc ajutoare sociale si apoi merg la “relax” la mall-uri si restaurante, in care copiii fac toxiinfectii alimentare si aia care le-au dat de mancare platesc amenzi mai mici decat vanzarile facute pana sa intre aia mici in spitale, in care oamenii sprijina violatori ori profesoare care lovesc minori ca-n filmele cu bataie.
Eu traiesc in Romania in care presa apara interesele catorva oameni, inventand orice fara nerusinare, in care cititorii se erijeaza in detinatorii adevarurilor universale si jignesc, sub anonimatul unor nume ireale, dovedind doar rautate, frustrare si lipsa de ocupatie.
Eu traiesc in Romania in care parintii isi viseza copiii doctori nu pentru ca au sesizat ca au chemare, nu pentru ca e o meserie nobila care salveaza viata multor oameni ci pentru ca se castiga bine tare, nu din salarii ci din exploatarea suferintei umane.
Eu traiesc in Romania in care oamenii se jignesc si apoi se fac ca nu au zis nimic doar ca sa mai stea pe un scaun caldut, inca o data, in Romania in care sunt reprezentativi betivanii, oameni care nu respecta nimic, nici macar propriile consoarte ori odrasle, oameni care s-au imbogatit in moduri inimaginabile.
Eu traiesc in Romania in care oamenii se declara virtual socati de tragedia din tara si apoi posteaza cum se distreaza in cluburi, de Halloween, fara vreo pacaleala, in care incalcarea regulilor este intrecere nationala.
Eu traiesc in Romania in care “Nu tine de noi!” e un fel de imn, in care pe oameni evolutia societatii nu ii intereseaza si daca se ridica vreunul, preocupat de asa ceva, de cum va arata realitatea in deceniile urmatoare e lasat singur, sa-l devoreze hienele astea atotstiutoare si pe care ai senzatia ca nu le va da jos nimeni, niciodata. In Romania in care oamenii sar la sfarsit sa arate cat a fost de tampit unul crezand ca se poate, ca ce face el conteaza, in care oamenii prefera sa il bage in aceeasi oala murdara ca sa isi linisteasca constiinta si lipsa lor de implicare, nevoia tampita de a-si spune ca au avut dreptate, chiar daca dreptatea asta ii omoara.

Traiesc cumva in alta tara? Ce facem noi, fiecare?
foto: from Paul Hitter

LE: Am citit ca si-a dat demisia Ponta. Acum si Piedone, de la 4. Daca urmeaza Oprea presupun ca in Romania treaba e rezolvata, inca o data, mai ales ca Gorghiu si Blaga cer, deja, alegeri anticipate. Noi ne putem vedea de viata.

joi, 22 octombrie 2015

VIS DE VISATOARE

"Daca intalniti un inger, nu-l opriti. Lasati-l sa treaca."

"Ce vrei sa se faca copilul tau cand va fi mare?"
O intrebare pur si simplu extraordinara! Cred ca cei care o pun ii crediteaza pe parinti cu niste puteri  de clarvazatoare, de perfecta anticipare a realitatii din deceniile  urmatoare.
Cum, vreau nu vreau, m-am trezit ca imi este adresata, hop si raspunsul mi-a aparut deodata:
Habar n-am! Si nici nu cred ca voi avea vreodata. Daca e sa ma gandesc la o profesie, ceva din care el sa faca bani multi care sa ii aranjeze toata viata si daca e sa ma gandesc ca asa apar oamenii care practica o meserie nenorocind pe altii, fara sa aiba vreo chemare ci doar pentru se castiga bine.(stie mama). 
Dar, daca e sa ma gandesc asa, la cum mi-ar placea viitorul lui s-arate, la ce tine de noi si nu de altul, sunt cateva lucruri  pe care le vreau, le visez, pentru care o sa ma zbat, pe care le consider cu adevarat importante.
1. NOI, impreuna, eu, el, taica-su si toti cei care vor face parte din familia noastra sa radem cu lacrimi, macar putin, de fiecare data. 
2. Noi sa putem vorbi despre orice ne trece prin cap, despre ce ne apasa sufletul sau ne alina inima. DES, nu doar de sarbatori, ca atunci e toata lumea libera sa-i vada pe cei de acasa. Mi se pare atat de trista chestia asta. Mi se pare atat de trista si realitatea in care copiii tac, mult prea ingrijorati de ce-ar putea sa creada mama, tata.
3. El sa faca ceva ce ii va asigura mereu libertate si nu ii va alimenta frica de sef, rate, sentimente ori orice altceva se poate, prin anul 2035 si mai departe.
Cu alte cuvinte:
Cand va fi mare, vreau ca fiul (fiica) meu sa se faca FERICIT.
SA STIE SA TRAIASCA SI SA SE BUCURE DE TOT CEEA CE II VA DA VIATA.  CURAJOS!!!
Sa nu traiasca limitat de o profesie sau de un rezultat pe care il considera altii ca fiind minunat. 
Sa nu  traiasca prin comparatie. 
Sa nu urmareasca visele celorlalti si sa uite ori sa nu fie capabil sa viseze el, asa cum nimeni altcineva nu a mai visat.
Stiu ca ar putea suna egoist dar vreau sa stie sa se IUBEASCA. E o premisa necesara ca sa intelega, accepte, tolereze si ce vor altii.
In nici un caz nu visez sa fie cel mai bun ori mai bun decat oricine altcineva. E ca si cum ii conditionez stralucirea existentei sale de a altuia, ca si cum nu ii recunosc valoarea sa decat daca am cu ce sa-l compar.
Asta nu e un vis, ci e o condamnare.
Daca iubesti pe cineva, nu poti sa ii faci asa ceva.



Copiii tai nu sunt copiii tai.
Ei sunt fiii si fiicele vietii care tanjesc dupa ea insasi.
Ei vin prin tine, dar nu de la tine,
Si desi ei sunt cu tine, totusi ei nu-ti apartin.
Poti sa le dai dragostea ta, dar nu si gandurile tale,
Pentru ca ei au propriiile lor ganduri.
Poti sa le adapostesti trupurile, dar nu si sufletele,
Pentru ca sufletele lor locuiesc in casa viitorului,
Pe care tu n-o poti vizita, nici macar in visele tale.
Te poti lupta sa fii ca ei, dar nu incerca sa-i faci ca tine
Pentru ca viata nu zaboveste in ziua de ieri.
Tu esti ca arcul din care copiii tai pleaca ca niste sageti vii.” Kahlil Gibran